În sfârșit am revenit pe Dunăre după mai bine de 1 an de pauză.
Nu a fost partida pe care o aveam în minte, nu am prins ce mi-am dorit, dar a fost exact ce aveam nevoie: liniște, natură și începutul unui nou capitol pe canal.
Acesta este primul clip de pe canalul Pescarul Dunărean după schimbarea numelui (fostul canal „Dunărenii”). De acum înainte voi fi doar eu în aceste aventuri, dar pasiunea rămâne aceeași.
Nu a fost partida pe care mi-am imaginat-o. Peștele nu a colaborat prea mult și nu am reușit să ating obiectivul propus. Totuși, astfel de ieșiri fac parte din realitatea pescuitului – nu fiecare zi aduce capturi memorabile, dar fiecare zi pe malul apei aduce ceva valoros.
Pe lângă partea de pescuit, am încercat să surprind cât mai bine atmosfera: cadre filmate cu drona, liniștea apei și momentele acelea care, de fapt, ne fac să revenim iar și iar pe mal.
Bineînțeles, nu a lipsit nici tradiția mea de început de an. La prima partidă, indiferent de rezultat, îmi pregătesc o fasole cu cârnați chiar acolo, pe mal. Simplă, din conservă, dar parcă are un gust diferit în mijlocul naturii. Pentru mine, e un mic ritual care marchează începutul sezonului.
Am plecat spre Dunăre pentru o partidă liniștită… dar nimic nu a mers cum am plănuit.
Am vrut să încerc un loc nou de pescuit, însă aventura a început prost: am rămas împotmolit cu mașina și timp de aproape 3 ore am încercat să o scot singur din noroi, fără succes. Obosit și fără prea mult chef, am realizat că nu mai aveam altă opțiune decât să rămân peste noapte și să încerc totuși să pescuiesc.
Fiind un loc necunoscut, lucrurile nu au fost deloc ușoare. Apa s-a dovedit a fi mult mai mică decât mă așteptam, iar pescuitul nu a dat rezultatele dorite. Am prins ceva pește, dar departe de ce îmi propusesem.
Chiar și așa, Dunărea rămâne Dunăre. Am reușit să surprind câteva cadre frumoase, atât de pe mal, cât și din dronă, iar experiența în sine a meritat până la urmă.
Uneori, nu despre captură e vorba… ci despre tot ce se întâmplă pe lângă.